de ani de zile am obiceiul sa verific apa si aragazul inainte sa plec din casa. mereu imi spun ca focul aragazului se aude asa ca n-am cum sa-l ratez. iar azi am venit acasa si, din intamplare, am pus ceva deasupra plitei. am simtit cald, arzand chiar. focul era aprins, iar eu am fost plecata de acasa aproximativ 4 ore.
imediat m-am relaxat, amintindu-mi de neputintele noastre, de lipsa cronica a atentiei. pot fi 10 ore atenta, daca atentia mea fuge o clipa si clipa aia e esentiala, am ratat tot. m-am relaxat deoarece mi-am recunoscut lipsa atentiei. fara sens sa ma intreb de ce, cum s-a intamplat. asa imi scapa clipa de clipa milioane de lucruri. ce sens are sa ma mai stresez cand recunosc ca nu pot controla nimic? important e sa recunosc mereu, nu sa ma mint ca pot. iar aceasta relaxare nu va aduce cu sine o dorinta de scadere a atentiei si o imbratisare a lui "fie ce-o fi". chir e nevoie sa ma relaxez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu