marți, 29 noiembrie 2011

azi despre suferinta

Lauda suferinţei (Blaga)

Atâţia dintre semeni nu prea ştiu
ce să înceapă-n zori cu suferinţa.
Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul
chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa.

Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă,
pe frunţi albastru ger,
pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,
în bulgăre de ţărână
o lacrimă sau sâmbure de cer.

Nu mai calcă pe pământ
cine calcă-n suferinţă.
Ea schimbă la faţă argila, o schimbă în duh
ce poate fi pipăit, duios, cu stiinţă.

Tată, carele eşti şi vei fi,
nu ne despoia, nu ne sărăci,
nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă.
Alungă pe aceea doar care destramă,
dar nu pe-aceea care întăreşte
fiinţa-ntru fiinţă.

Fă ca semenii noştri,
de la oameni la albine,
de la-nvingători la biruiţi,
de la-ncoronaţi la răstigniţi, să ia aminte
că există pretutindeni şi această suferinţă,
până astăzi şi de-acum înainte
singura legătură între noi şi tine.


Cineva a intrebat de ce ne-am nascut si de ce murim. Gurdjieff i-a raspuns: " Vreti sa stiti? Ca sa stiti cu adevarat trebuie sa suferiti. Puteti sa suferiti? Nu puteti sa suferiti. Nu puteti sa suferiti nici de un franc si ca sa stiti putin ar trebui sa suferiti de un milion de franci".

luni, 14 noiembrie 2011

dao

maretul dao se revarsa peste toate, de-a stanga si de-a dreapta.

prin el se nasc cele zece mii de lucruri, iar el nu se lauda; isi implineste lucrarea, dar nu se arata si nu cere rasplata.

se ingrijeste de fiinte cu dragoste si le hraneste, dar nu se crede stapan. nu are nicicand dorinte si poate fi numit |maruntul|. cele zece mii de lucruri se intorc la el si el tot nu se socoteste stapan; astfel numele lui poate fi |marele|.

el devine mare pentru ca nu se crede mare.